Componentele primare ale cernelurilor UV includ pigmenți, oligomeri, monomeri (diluanți reactivi), fotoinițiatori și diverși aditivi.
Natura procesului de imprimare flexografică impune ca cernelurile UV folosite să nu aibă o viscozitate excesiv de mare. Cernelurile flexografice tradiționale - indiferent dacă sunt pe bază de solvenți sau pe bază de apă - se bazează pe cantități mari de solvenți sau apă pentru reglarea vâscozității. În schimb, cernelurile flexografice UV utilizează diluanți reactivi pentru a reduce vâscozitatea sistemului; în consecință, vâscozitatea lor totală poate fi mai mare decât cea a cernelurilor flexografice pe bază de solvenți. Deși cernelurile flexografice UV au, în general, o vâscozitate mai mică decât cele utilizate pentru imprimare serigrafică sau offset, încorporarea pigmenților tinde să crească vâscozitatea - în special dacă umezirea, dispersia și stabilizarea pigmenților nu sunt gestionate eficient.
Pigmenții joacă un rol critic în proprietățile reologice ale cernelii, iar un anumit grad de tixotropie este avantajos. Oferirea unor caracteristici tixotropice adecvate cernelurilor flexografice ajută la prevenirea floculării și sedimentării pigmentului, îmbunătățind astfel imprimabilitatea.
